Baze de numerație

Sisteme de numerație

Definiție

Un sistem de numerație este alcătuit dintr-o mulțime finită de simboluri (denumite convențional „cifre”) și un set de reguli de reprezentare a numerelor cu ajutorul simbolurilor respective. Numărul de simboluri constituie baza sistemului de numerație.

În general, folosim sisteme de numerație poziționale, pentru care pozițiile simbolurilor corespund puterilor bazei sistemului de numerație. Un exemplu de sistem de numerație nepozițional este cel roman.

Sistemul de numerație pe care îl folosim în viața de zi cu zi este cel zecimal, pentru că are zece simboluri: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. În sistemul binar, se folosesc doar două simboluri: 0 și 1. În sistemul hexazecimal avem 16 simboluri: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, A, B, C, D, E, F, unde A reprezintă 10, B reprezintă 11 ș.a.m.d. până la F care este 15.

Putem generaliza discuția dacă vom nota cu $b$ ( $b \in \mathbb{N}$ , $b > 1$ ) baza de numerație (sau „baza” de acum încolo). Motivul pentru care alegem $b > 1$ este că baza 1 este trivială: este număratul cu bețișoare pe care îl facem când suntem mici.

Fiecare cifră dintr-un număr valorează de $b$ ori mai mult decât cifra din dreapta sa. Vom considera cifrele numerotate de la dreapta (de la cifra unităților, aceasta considerându-se pe poziția 0). Cifrele numărului așadar corespund pozițional puterilor bazei sistemului de numerație.

Dacă avem numărul $\overline{c_k c_{k-1} \dots c_{1} c_0}_{(b)}$ în baza $b$ , atunci în baza 10 numărul va fi scris ca: $c_k b^k + c_{k-1} b^{k-1} + \dots + c_1 b^1 + c_0 b^0$ .

Să vedem niște exemple:

Numărul dat	Baza	Formula	Valoarea în baza 10
100101	2	$1 \cdot 2^5 + 0 \cdot 2^4 + 0 \cdot 2^3 + 1 \cdot 2^2 + 0 \cdot 2^1 + 1 \cdot 2^0$	37
21012	3	$2 \cdot 3^4 + 1 \cdot 3^3 + 0 \cdot 3^2 + 1 \cdot 3^1 + 2 \cdot 3^0$	194
4AF	16	$4 \cdot 16^2 + 10 \cdot 16^1 + 15 \cdot 16^0$	1199
10321	4	$1 \cdot 4^4 + 0 \cdot 4^3 + 3 \cdot 4^2 + 2 \cdot 4^1 + 1 \cdot 4^0$	313
763	8	$7 \cdot 8^2 + 6 \cdot 8^1 + 3 \cdot 8^0$	499
43210	5	$4 \cdot 5^4 + 3 \cdot 5^3 + 2 \cdot 5^2 + 1 \cdot 5^1 + 0 \cdot 5^0$	2930

Ne putem imagina că procesul de a trece un număr din baza 10 în baza $b$ ar fi invers. Să zicem că avem numărul 1199 în baza 10 și vrem să-l convertim în baza 16. Nu are o valoare de la 0 la 15, așa că nu este doar o singură cifră. Dacă împărțim 1199 la 16, vedem că 1199 / 16 = 74 și 1199 % 16 = 15. Cu alte cuvinte, 1199 = 74 ⋅ 16 + 15. Din păcate, nu avem o cifră pentru 74, așa că repetăm procesul. Putem vedea că 74 = 4 ⋅ 16 + 10. Dacă ducem asta în formula noastră, asta înseamnă că 1199 = (4 ⋅ 16 + 10) ⋅ 16 + 15, sau $1199 = 4 \cdot 16^2 + 10 \cdot 16 + 15$ , de unde putem scrie ca $4AF_{(16)}$ .

Ca să ilustrez procesul mai bine:

\begin{align*} 1199 &= 16 \cdot 74 + 15\\ 74 &= 16 \cdot 4 + 10 \\ 4 &= 16 \cdot 0 + 4 \end{align*}

Algoritmul este următorul:

Algoritmul de conversie din baza 10 în baza $$b$$

Pentru a converti un număr natural din baza 10 într-o bază $b$ ( $b \in \mathbb{N}$ , $b > 1$ ), vom face împărțiri succesive la $b$ până când obținem câtul 0. La primul pas, deîmpărțitul este numărul care se convertește, iar la ceilalți pași, câtul de la împărțirea precedentă devine deîmpărțit. Reprezentarea numărului în baza $b$ se obține considerând resturile în ordinea inversă obținerii lor.

Acest proces se poate extinde și pentru numerele cu virgulă. Luăm numărul 420.69. Știm deja cum să convertim 420. Pentru partea fracțională, este mai ușor dacă descompunem numărul astfel:

\begin{align*} 420.69 &= 420 + \frac{69}{100}\\ &= 4 \cdot 10^2 + 2 \cdot 10^1 + 0 \cdot 10^0 + \frac{6 \cdot 10^1 + 9 \cdot 10^0}{10^2}\\ &= 4 \cdot 10^2 + 2 \cdot 10^1 + 0 \cdot 10^0 + 6 \cdot 10^{-1} + 9 \cdot 10^{-2} \end{align*}

Algoritmul de mai sus este la fel, doar că pentru partea fracționară trebuie să înmulțim, nu să împărțim. Vrem să ajungem la câtul zero, și nu putem face asta dacă împărțim un număr sub 1 la bază pentru că vom obține numere din ce în ce mai mici.

Să încercăm acest lucru pentru 959.53, convertindu-l în baza 7. Pentru partea întreagă, știm ce avem de făcut:

\begin{align*} 959 &= 7 \cdot 137 + 0\\ 137 &= 7 \cdot 19 + 4 \\ 19 &= 7 \cdot 2 + 5\\ 2 &= 7 \cdot 0 + 2 \end{align*}

Adică $959_{(10)} = 2540_{(7)}$ . Pentru partea fracționară, procedăm în felul următor:

\begin{align*} 0.53 \cdot 7 &= 3.71 \\&= 7 \cdot 0 + 3.71\\ 3.71 \cdot 7 &= 25.97 \\&= 7 \cdot 3 + 4.97\\ 4.97 \cdot 7 &= 34.79 \\&= 7 \cdot 4 + 6.79\\ 6.79 \cdot 7 &= 47.53 \\&= 7 \cdot 6 + 5.53\\ 5.53 \cdot 7 &= 38.71 \\&= 7 \cdot 5 + 3.71\\ \end{align*}

Am ajuns la 3.71 din nou, deci cifrele se repetă. Așadar, $959.53_{(10)} = 2540.(3465)_{(7)}$ (unde parantezele reprezintă perioada).

În informatică este foarte util următorul rezultat:

Conversia între baze puteri ale lui 2

Trecerea din baza doi într-o bază putere a lui 2 ( $2^k$ ) se face astfel: se grupează cifrele numărului în baza 2 începând din dreapta, câte $k$ , și se scrie în baza 10 valoarea obținută cu fiecare acest grup, acestea fiind cifrele numărului în baza $2^k$ . Dacă un grup are mai puțin de $k$ cifre, vom completa în față cu cifre 0.

De pildă, să luăm numărul $110010010111110011_{(2)}$ și să-l convertim în baza 16. Dacă grupăm câte 4 ( $16 = 2^4$ ), vom avea $(00)11 0010 0101 1111 0011_{(2)}$ și putem converti fiecare grup ca atare (vom avea $3 4 5 15 3$ , care se traduce în $345F3_{(16)}$ ). Asta este motivul principal pentru care baza 16 este așa des folosită în informatică: este o reprezentare mai compactă pentru șiruri binare. Mai sunt folosite și baza 32 și baza 64 pentru acest scop.

Problema 1 - bazab

View Problem

PBInfo

Deschide

Această problemă ne cere să aflăm cea mai mare cifră a reprezentării lui n în baza b. Știm că aceasta este dată de restul la împărțirea lui $n$ cu $b$ , așadar este de ajuns să ținem minte acest rest și să-l comparăm cu restul precedent pentru a vedea dacă este mai mare.

--8 < --"usor/bases/bazab.cpp"

Problema 2 - baze

View Problem

PBInfo

Deschide

Aici trebuie să transformăm un număr din baza $b$ în baza $c$ (unde $2 \leq b, c \leq 10$ ). Dacă ne imaginăm procesul, știm cum să convertim din baza $b$ în baza 10, și din baza 10 în baza $c$ , deci dacă aplicăm aceste proceduri secvențial, rezolvăm problema. Știm că baza 2 va avea cea mai lungă reprezentare, deci putem estima numărul cifrelor ca fiind $\log_2(2^32) = 32$ (din moment ce are cel mult 10 cifre, putem presupune că poate fi stocat într-un unsigned int).

--8 < --"usor/bases/baze.cpp"

Problema 3 - cifbin

View Problem

PBInfo

Deschide

Aici situația este simplă: fie avem 0, fie avem 1, deci este ușor să numărăm numărul de cifre 0 și numărul de cifre 1 bazat pe paritatea numărului. Dacă un număr este impar, va avea 1 ca ultima cifră. Dacă ne aducem aminte de reprezentarea unui număr, un număr impar va avea un $2^0$ , adică un 1 pe prima poziție, în timp ce un număr par va avea 0. Există moduri alternative prin care s-ar putea rescrie soluția folosind operațiile pe biți, dar asta este un subiect mai avansat.

--8 < --"usor/bases/cifbin.cpp"

Problema 4 - transfb

View Problem

PBInfo

Deschide

Aici ni se dă cifrele în baza $b$ și trebuie să transformăm acest număr în baza 10. Această problemă este o aplicație trivială a algoritmului de conversie discutat înainte. De notat că, din moment ce avem cifrele de la stânga la dreapta și nu invers, trebuie să precalculăm cea mai mare putere a bazei ( $b^n$ ) înainte de a putea continua.

--8 < --"usor/bases/transfb.cpp"

Problema 5 - pretios

View Problem

PBInfo

Deschide

Această problemă este ceva mai dificilă. Trebuie să determinăm dacă lungimea unui număr (numărul de biți) este primă. Deoarece numerele din intervalul $[a,b]$ sunt foarte mari (până la $10^{18}$ ), este imposibil să verificăm fiecare număr din acest interval. Totuși, observăm că numărul de biți pentru orice număr din acest interval este întotdeauna între 1 și 64, deoarece $2^{64}> 10^{18}$ .

Astfel, trebuie doar să verificăm dacă numărul de biți al unui număr este prim, ceea ce este mult mai eficient. Așadar, este mai eficient să precalculăm numerele prime între 1 și 64. Dacă $a$ și $b$ au un număr prim de biți, începem să numărăm numerele prețioase, pentru că avem $p - a$ , respectiv $b - p + 1$ numere. După aceea, verificăm toate numerele de la start la stop și dacă $i$ este prim, înseamnă că numerele din intervalul $[2^{i}, 2^{i + 1} - 1]$ au o lungime primă, deci asta va contribui la numărul de numere prețioase. Aici este soluția:

--8 < --"usor/bases/pretios.cpp"

Baze de numerație

Sisteme de numerație

Problema 1 - bazab

View Problem

Problema 2 - baze

View Problem

Problema 3 - cifbin

View Problem

Problema 4 - transfb

View Problem

Problema 5 - pretios

View Problem

Probleme suplimentare

Lectură suplimentară

On this page